ADRIAN PĂUNESCU

"Nemijlocit. Revoluţia franceză e rezultatul cabalei de salon iluminist. Napoleon a scris un roman sentimental prost, după care s-a reciclat în armată. Goethe a fost demnitar. Lenin era un filozof de mâna a doua, care n-a găsit o catedră. Stalin citea în tinereţe ca un apucat. Pol Pot a studiat la Paris. Preşedintele senegalez Leopold Sedar Senghor a pătruns în Academia Franceză. De curând s-a publicat o interesantă lucrare despre biblioteca lui Hitler. În buncărul său berlinez s-au găsit 16.000 de volume. Fostul aspirant la Arte Frumoase îi iubea pe Cervantes şi pe Shakespeare, se delecta cu Max&Moritz, colecţiona tratate de alimentaţie vegetariană. Citea noaptea, bulimic, aproape orice: manualul tankistului, Karl May, antisemitism în versiunea lui Henry Ford, „Cum să ajungi orator în numai câteva ore“. Veioza insomniacilor devine uneori far al Istoriei...

Şi intelectualii români lucrează în laboratorul „acţiunii visate“. Eminescu slujea prin gazetărie partidul conservator. Nae Ionescu a marcat politica interbelică mai mult decât Parlamentul anilor ’30. Iorga şi Goga aveau să ocupe fotoliul de prim-ministru. Adrian Păunescu aduna mase de tineri pe stadioanele ceauşismului. Nici un conducător nu se poate lipsi de cei care formulează şi validează ideile menite să curenteze mulţimea. După ’90, cele două aripi ale elitei au dat tonul: dreapta intelectuală a impus agenda dreptei politice (anticomunism, valorile libertăţii, naţionalism proeuropean), tot aşa cum stânga intelectuală a compus meniul stângii politice (etatism egalitar, discriminare pozitivă, amnistie generală). Ambele tabere sunt filoxerate de lupte intestine, de tentaţia populismului şi de retorica ţapului ispăşitor, însă nimic nu s-ar fi mişcat, la alegeri, dacă respectivele „table ale legii“ nu şi-ar fi găsit profeţii."

Articolul complet "Puterea Ideilor" il gasiti in editia on-line a ziarului Cotidianul.