SINGULAR
Incerc un gest, un jalnic inceput,
De la persoana-a doua sa te mut,
As vrea sa te transfer si sa dispar
Catre persoana-a treia singular.
Caci eu cu tine nu mai pot vorbi,
S-au adunat prea multe ineptii,
A-ti mai rosti porecla nu mai pot,
De azi esti ea, te-ai departa de tot.
Si niste explicatii – tuturor:
Eu pentru ea as fi putut sa mor,
Pe unde merg, imi amintesc de ea,
Nu pot s-o uit, orice s-ar intampla.
N-am dreptul sa o strig plangand “Ramai!”,
Cat sunt de singur la persoana-ntai.
de Adrian Păunescu
sursa: EgoFeminin
5 comentarii:
Fără cuvinte, Păunesc reuşeşte să spună totul...
Da, e un poet prezent, actual, dar care mereu a reusit, atunci cand a vrut, sa fie clasic.
il regasesc de fiecare data exceptional. azi am facut un video cu Vasile Seicaru si poezia lui Adrian Paunescu "Imposibila nunta". personal consider ca e unul dintre cei mai mari poeti ai Romaniei din toate timpurile.
ti-am vazut ambele clipuri. si Tango retoric, si Imposibila nunta. foarte frumoase, sincer.
multumesc pt aprecieri. urmeaza si altele. seicaru, prin vocea sa speciala ma misca profund spre inauntru la fel cum adrian paunescu reuseste acelasi lucru cu ale sale poezii
Trimiteți un comentariu