ADRIAN PĂUNESCU

"S-a creat un fel de complex apasator de culpabilitate, asumat mai degraba de cei care avusesera constiinta când multi nu aveau decât disciplina..
Cei mai curajosi dintre nemultumitii rasariteni, iesiti la bataie cu închistarile si dogmele regimului, au devenit, în scurta vreme, tinte.
[...]
A ajuns sa devina acuzatie si faptul ca niste oameni de valoare, aflati la o anumita vârsta, au colaborat cu regimul. Ce era sa faca? Sa fie profesori si sa nu faca orele de clasa, ca sa submineze regimul? Sa fie medici si sa lase copiii sa moara ca sa arunce în aer socialismul. Sa fie muncitori si sa nu munceasca? Perspectiva din care se discuta e a unor straini, pentru care participarea la viata acestei tari nu e obligatorie, ei netraind în ea. Printr-o extrapolare profund vinovata, se discuta despre colaborarea cu partidul sau cu regimul, ca si când aceasta ar fi ceva si mai rau decât colaborarea cu Securitatea. Dar a intra în partid era, în acei ani, o aspiratie populara si fatisa a oamenilor de valoare, ca sa-si poata cultiva, întretine, promova, si impune valoarea, dorinta de mai bine. Am mai spus-o: eu am intrat în partidul Comunist Român, în 30 august 1968, în semn de omagiu si de adeziune, pentru singurul partid din Europa care se opusese cu o istorica îndrazneala invadarii Cehoslovaciei de catre sovietici, est - germani, polonezi, bulgari si unguri."

fragmente din articolul 'La lupta hotarata si organizata impotriva poporului roman' din editia online a revistei 'FLACARA lui Adrian Paunescu'

Articolul complet