ADRIAN PĂUNESCU

Vasile Mardare - Cabana




1. O cabana in munti, o cabana de lemn
Cu un foc strecurat in butucii de lemn
Si un vaier iesind din padurea de lemn
Si cu ursi traversand o podisca de lemn
Parc-asa a si fost, nu de mult undeva
Te iubeam, ma iubeai Viata mea, viata ta
Ma rugai sa privesc, ma rugai sa ascult
Caprioare venind dintr-un basm de demult

R: Si-ntr-o zi am aflat de-o cabana care-ar fi ars
Mi-a fost greu sa si cred ca e vorba de-acel adapost
Nici nu stiu daca e casa mica in care-am fost
Iar de-ar fi sa pot sti, n-ar avea, n-ar avea nici un rost

2. Miroseam a zapezi intr-o casa de lemn
La mansarda urcam sub acelasi indemn
Adormeam si prin somn auzeam dinspre hol
Ciocanind in feresti ba un om, ba un stol
Dintr-un timp fara timp aparea un postas
Sa ne-aduca scrisori dintr-un fel de oras
Nici atunci, nici acum n-am putut sa-nteleg
Din acele scrisori adevarul intreg

3. Iti scriam, imi scriai, le puneam in cutii
Ca sa aiba motiv si sa poata veni
Aparea un postas dintr-un timp fara timp
Sa ne-aduca scrisori ca-ntr-o cota de schimb
Dinspre munte vin nopti fara pic de lumini
Inainte de somn te-asezai sa te-nchini
Cate nopti au trecut, cate ore s-au scurs
Mi-ai strigat ca in prag se culcase un urs
O cabana in munti si parerea de rau
Dulcea mea, unde esti, unde e chipul tau
Dintr-o casa de lemn intr-un tron de ciment
Si zapezile-n munti care-alearga absent

sursa versuri