ADRIAN PĂUNESCU

Autor : VIOLINA CRĂCANĂ

Simplul fapt că 4.500-5.000 de oameni au venit şi au rămas la un spectacol, în România anilor noştri, de 4 ore şi jumătate, ar putea fi o performanţă în sine. Dar magnifica seară de 1 iunie 2009, în Parcul Plumbuita din Bucureşti, în compania Cenaclului Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu, a însemnat şi multă muzică adevărată, poezie serioasă şi dialog sc înteietor. Numele celor prezenţi în scenă ar putea fi ele însele suporturi pentru evenimente separate. Totuşi, Adrian Păunescu a lăsat deschisă, ca de obicei, posibilitatea ca, în afara artiştilor consacraţi chiar de Cenaclu, în scenă să mai poată urca şi cîţiva remarcabili tineri. Astfel, a venit de la Arad un folkist talentat, Cristian Bordaş. De la T îrgu Ocna, profesorul Mihai Teleagă, fost component al Cenaclului, împreună cu Compania de Sunet a lui Vali Sterian, a adus un grup de trei elevi dotaţi, pe care îi îndrumă. Şi impresia a fost remarcabilă. Adrian Păunescu însuşi a chemat de la B îrca, satul copilăriei sale, unde îl ascultase vineri, pe băiatul de 18 ani, Ciprian Anghel, care a interpretat excepţional un cîntec popular şi a fost primit cu urale de cei prezenţi. Fireşte, cota cea mai înaltă a emoţiei a atins-o gălăţeanca de 9 ani, Maria Crăciun, interpretînd minunat cîntecul de-a dreptul genial al lui Grigore Vieru şi Ion Aldea Teodorovici: „Dumnezeu, prima oară,/ Cînd a plîns printre astre,/ El a plîns peste ţară,/ Cu lacrima limbii noastre”. A fost nevoie ca Maria Crăciun să repete, spre sfîrşitul spectacolului, acest cîntec al unităţii naţionale. Despre ce fel de public a luat în stăp înire Parcul Plumbuita, despre ce fel de artă s-a pus în scenă, vorbeşte însă şi atmosfera de adîncă simţire omenească a numeroaselor momente în care au fost recitate versuri, au fost cîntate cîntece dedicate părinţilor. Extraordinare ecouri au stîrnit cîntecele naţionale, „Iancu la Ţebea”, „Treceţi batalioane române Carpaţii”, „Trăiască, trăiască, trăiască, Moldova, Ardealul şi ţara Românească”, „Doamne ocroteşte-i pe români”. De fapt, nimic din ce e omenesc, esenţial omenesc, n-a lipsit din repertoriul acestei seri, în care Adrian Păunescu şi-a propus explicit relansarea unei mişcări naţionale de cultură şi dialog. Identitatea românească e ameninţată de tot felul de derapaje şi subproducţii mizere. Sigur, Cenaclul a realizat, deocamdată, doar un spectacol, din miile care ar trebui organizate ca să se dea cuvenita replică prostului gust, kitschului, aroganţei primitive. Ar mai trebui spus, fireşte, că echipa Cenaclului Flacăra a fost constituită din: Adrian Păunescu, Victor Socaciu + „Biroul Executiv”, Mircea Vintilă, George Nicolescu, Cristian Buică, Magda Puskas, Vasile Mardare, Valentin Moldovan, Emeric Imre, Mădălina Amon, Vanghele Gogu, Raul C îrstea + Lae Neculae Constantin, Walter Ghicolescu, Andrei Păunescu + „Totuşi” (Tase Ionel Tănase – tobe), Mihai Napu (bass şi solist), Octavian Bud. Ce-şi mai poate dori un iubitor de frumos, în faţa căruia concertează adevăraţi coloşi ai scenei româneşti, precum George Nicolescu, Victor Socaciu, Mircea Vintilă fiecar e dintre ei putînd susţine singur o seară de şlagăre personale? Prospeţimea senzaţională a vocii lui George Nicolescu, gravitatea netrădată a felului cum c întă Victor Socaciu, puritatea neîntinată a hiturilor lui Mircea Vintilă, au dat foarte bine în imaginea în care se exprima dinamic şi vijelios trupa lui Andrei Păunescu, „Totuşi”. Nu s-ar putea, oare, instituţionaliza un asemenea fenomen care-şi dovedeşte viabilitatea, cu toate ocaziile în care spectacolele Cenaclului Flacăra găsesc o scenă pe care să se exprime? Dacă tot se vorbeşte despre libera concurenţă, de ce să n-aibă loc în cetate şi cultura naţională? Ar trebui, totuşi, profitat de faptul, pe care Adrian Păunescu îl sublinia cu amărăciune şi speranţă. „Lăsaţi-mi spaţiu să mă exprim, folosiţi ha rul meu cît încă mai sî nt viu.” 5000 de bucureşteni, cu Adrian Păunescu dirijor, au transformat o seară într-un vis.

sursa: Ziarul Tricolorul